ATITUDINE
De la momentul în care am început folosirea cuvintelor a apărut și confuzia. Ele ar trebui să fie niște coduri foarte clare, doar că – ce să vezi? – ele trebuie mereu calibrate în orice conversație, sunt înțelese atât funcție de bagajul pe care îl are ”traducătorul”, adică receptorul mesajului, cât și funcție de povești. Ne este mai ușor să înțelegem cuvintele atunci când ele fac parte dintr-o poveste. Hai să o luăm cu exemple simple, de obiecte: dacă zic scaun, te poți gândi la obiectul pe care-ți este șezutul acum, asta în cazul în care te-ai dat jos din pat, sau te poți gândi la altceva, mai puțin potrivit pentru a-l detalia aici.
Eu ador cuvintele. Îmi place să le scriu, să le citesc, să le rostesc. Am cuvinte preferate în anumite perioade – acum folosesc des splendid – și în fiecare vacanță găseam câte ceva, un cuvânt definitoriu pentru senzația din acel lor. Țin minte foarte bine că am avut o vacanță în Antalya în care cuvântul era elevate, iar alta la Praga unde ziceam prsten din cinci în cinci minute, doar pentru bucuria de a fi acolo. Prsten înseamnă inel în cehă și era un cuvânt auzit în copilărie, într-un film. Probabil că ești prea tânăr/ă să fi văzut filmul, era despre o familie care ajunge să primească vizite ale locuitorilor dintr-un ținut fermecat, iar inelul putea îndeplini dorințe dacă îl învârteai pe deget.
M-am apucat la un moment dat să strâng cuvinte importante pentru a alcătui un ”dicționar” de fericire. Pur și simplu, le-am luat pe cele pe care le consideram a avea un anumit impact și am început să descriu cum folosirea lor sau ”întrebuințarea” lor într-un anumit fel ne afectează. Suntem tentați de diagnostic și rețete, preferăm manuale de utilizare, doar că e puțin mai complicat în viață. Iar trebuie să te gândești puțin la ce înseamnă pentru tine fericire. Eu vorbesc despre o stare de a fi și mai puțin despre emoție. Consider că atunci când vorbim despre fericire ca emoție, vorbim despre euforie sau bucurie. Pentru mine, fericire are mai mult încărcătura din eudaimonia, cuvântul din limba greacă, și care se poate traduce mai degrabă cu starea de prosperitate, binecuvântare, abundență.
Îl iubesc pe Mark Manson (autorul ”Arta subtilă a nepăsării”/ ”The Subtle Art of Not Giving a Fuck”) și sunt abonată la Unfuck Mondays, scrisorile lui săptămânale. A început anul în forță și a scris că orice încercare de a fi fericit te îndepărtează de asta. Adevărat grăiește Mark, dar numai în cazul în care privim fericirea ca pe o emoție. Ca pe o bucurie. Și doar atunci când o condiționăm de ceva, de ceva ce urmează să obținem, să avem, să câștigăm: o casă, o mașină, o iubită/un iubit.
Din copilărie am auzit de nenumărate ori condiționări de genul: ”dacă ești cuminte, primești desert”, ”dacă ai note bune, îți cumpăr bicicletă”, ”dacă mănânci tot, primești desert” și alte de genul, îți aduci aminte? Această condiționare ne-a făcut ca acum să am mereu senzația că trebuie să-mi doresc ceva, că trebuie să fac ceva pentru a primi. Fericirea e doar o consecință a acțiunilor corecte și a perspectivei sănătoase asupra vieții. Îmi vei spune că e filozofie și ai dreptate, o abordare mai filozofică stă și ea la baza unei vieți liniștite, calme, deci ataraxia, mă întorc la grecii antici cu acest termen, înseamnă absența suferinței, a fricii sau a grijii, imperturbabilitate am putea traduce.
ANALIZĂ
Poate că ți-ai făcut o listă pentru 2021. Eu am trecut în ea doar ce voi face, nimic despre ceea ce aș urma să obțin. Am scris acolo doar ce ține de mine și lucrurile pe care le-am enumerat sunt mai mult la nivel de intenție, voi avea grijă de mine, voi fi atentă să le pot duce la capăt, îmi voi da silința să fac tot ce pot face, dar acest tot va fi cu blândețe. Dacă ai mai citit textele mele știi că am niște tendințe de a mă împinge prea mult. Iar m-am exprimat delicat, De fapt, am fost perfecționistă, dependentă de muncă și obsedată de control. Să trecem peste asta, găsești articole în care detaliez, cred că cel mai util dintre ele ar fi ”Decalogul imperfectului perfect”.
Dacă ți-ai făcut sau nu o analiză a anului care a trecut, tot recomand să încerci și un model mai special. E un fel de upgrade la SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, and Threats) și se cheamă SOAR (Strenghts, Opportunities, Aspirations, and Results) – puncte tari, oportunități, aspirații și rezultate.
Care e diferența între cele două modele? Una esențială, aș zice, și anume perspectiva din care te uiți la lucruri, punând mai mult accent pe ce ai făcut bine, pe cum anume ai reușit să faci asta, pe posibilitățile pe care le ai și pe metodele concrete prin care vei verifica rezultatele. Analiza SOAR este o metodă prin care iei în considerare aspirațiile și rezultatele posibile și produce mai multă claritate privind viitorul dorit.
Obișnuiesc să le fac pe amândouă deodată atunci când lucrez la planificarea unui proiect. Poate vrei să încerci metoda, îți las câteva întrebări care te-ar putea ajuta:
puncte tari (strenghts)
Care sunt reușitele și realizările mele?
Care sunt motivele pentru care sunt mândră/ mândru de mine?
Ce știu eu să fac mai bine? În ce excelez?
oportunități (opportunities)
Care sunt cele mai bune ocazii pe care le-aș putea fructifica?
Unde și cu ce aș putea contribui mai bine?
aspirații (aspirations)
Cum mi-ar plăcea să arate viitorul?
Ce mă pasionează?
Unde aș putea ajunge?
rezultate (results)
Care ar fi rezultatele pe care vreau să le obțin?
Cum le-aș putea măsura?
Care sunt acțiunile concrete pe care ar trebui să le fac?
Ce aș putea face acum?
Acțiune. Cred că voi vorbi despre asta la fiecare literă și fiecare articol pe care-l voi scrie. Contează mult ce fac. Cum anume acționez și dacă decizia pe care o iau când fac ceva este în concordanță cu valorile mele personale. Ce să fac? A trebuit să vorbesc despre valori, că nu pot aștepta până la litera V, e planificată abia în noiembrie. Te rog să nu râzi de mine, mi-am făcut o schemă de articole până la sfârșitul anului, vor fi două litere pe lună. Am nevoie de această viziune de ansamblu, am definit măcar direcțiile de comunicare și modalitatea în care voi face asta. Avem 24 de litere în alfabet (sunt 26, dar le-am înghesuit eu pentru frumusețea calendarului), voi scrie câte două articole pe lună. Sună bine. Știu că e mult.
ARMONIE
Să revenim la lista pe care poate ți-ai făcut-o, în cazul în care ai una pentru 2021. Dincolo de obiective și acțiuni, în ce măsură te-ai gândit că vrei să fie un an mai calm, mai liniștit, mai blând, cu mai multă armonie?
ARMONÍ/E ~i f. 1) Potrivire perfectă a elementelor unui întreg; acord. 2) Înțelegere bună între două persoane sau colectivități. 3) muz. Ramură a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. 4): ~ vocalică potrivire de timbru a vocalelor dintr-un cuvânt. [G.-D. armoniei] /<lat. harmonia, fr. harmonie (dexonline.ro)
Aș vrea să te gândești, pornind de la muzică, la armonia dintre oameni. De multe ori, dorința foarte mare de armonie ne poate face să credem că orice modalitate de a evita conflictul este utilă. Doar că, ignorând observația ta și cum te afectează pe tine, poți strica armonia cu tine. Pentru că cea mai mare responsabilitate și grijă pe care o avem este cea față de noi înșine. Se poate ca gândul să te ducă spre egoism, doar că numai când ții cont și de tine poți fi în armonie cu lumea.
Fie că ne referim la mediul personal, fie la cel profesional, această armonie este o condiție importantă pentru un climat bun. Iar voi folosi un cuvânt mare, ține-te bine, pentru un mediu fericit e nevoie de armonie. Am mai scris articole despre fericire la muncă, am mai vorbit despre asta și am văzut destule sprâncene ridicate. Dar, oare, dacă am accepta că e legitim să ne dorim să fie cu fericire chiar și la muncă, ar fi atât de rău? Din nou revin la definiție, din nou îți atrag atenția că fericirea e și echilibru, că nu e neapărată nevoie să ne distrăm și să jubilăm continuu ca să fim fericiți cu adevărat.
Într-un articol minunat scris de Alex Liu și publicat de Harvard Business Review, Making Joy a Priority at Work armonia se traduce prin înțelegerea rolului și a contribuției personale și a celorlalți din echipă, crearea și susținerea de legături puternice între cei care alcătuiesc colectivul, deci de încredere, și senzația că talentele sunt folosite în mod eficient. Articolul continuă cu nevoia de a înțelege impactul și importanța rolului, precum și recunoașterea primită pentru munca depusă.
Această armonie ar putea fi rezumată, ca în definiția din dicționar, printr-o bună înțelegere. Ca să mă înțeleg bine cu tine e important să am senzația că sunt înțeleasă și că te înțeleg, și atunci când e totul roz și minunat, dar și atunci când trecem prin perioade dificile. Armonia se poate menține și atunci când ne este greu. Fără acceptare e imposibil să existe armonie și pornește de la modul în care mă accept pe mine însămi, de cum îmi verific intențiile și de cum îmi aleg comportamentele. Pentru că e întotdeauna o alegere modul în care reacționăm, chiar și atunci când avem o reacție automată. Bine, poate că mi-a lipsit acea fracțiune de secundă de care aș fi avut nevoie pentru a alege în mod conștient, dar tot trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce am făcut. Asta e, poate că uneori emoțiile sunt mai puternice și, în loc să le las să treacă prin mine, aleg (inconștient) să le manifest. Am mai scris un cuvânt important: asumare.
În spațiul dintre ceea ce se întâmplă în exterior și modul în care reacționez eu se ia o decizie. Uneori fac asta conștient, alteori mă ia valul. Este de preferat să fiu pe val ca un surfer și să mă mișc cu toate lucrurile prin care mi-este dat să fiu, decât să fiu în vâltoare.
Cred că poate fi un scop această armonie, această căutare a înțelegerii mele și a celorlalți pentru a face lucruri mai bune împreună. Devine arta de a trăi. Detaliez mai jos.
ARTA
ARTĂ f., pl. e (lat. ars, ártis). Exprimarea emoțiunilor superioare pin cuvinte, sunete, colorĭ saŭ forma (ceĭa ce, împreună cu literele și științele, constituĭe una din cele marĭ diviziunĭ ale activitățiĭ omeneștĭ): arta poeziiĭ, muziciĭ, picturiĭ, sculpturiĭ. Știință: arta medicineĭ. Măĭestrie, gust artistic: a lucra cu artă. Artele liberale, cele în care se lucrează cu inteligența. Artele mecanice, cele care depind de mînă. Artele frumoase, pictura și sculptura saŭ și muzica. V. belearte.
sursa: Scriban (1939) (dexonline.ro)
După cum vezi, am ales de pe dexonline o definiție dintr-un dicționar apărut în 1939, pentru că mi-a plăcut mai mult. Dacă îți aduci aminte ce ai citit în deschidere despre definiții, că trebuie să le înțelegem și să le calibrăm, te poftesc să vezi în câte forme este descrisă arta în mai multe dicționare apărute de-a lungul timpului. De ce am preferat eu definiția din Scriban? Pentru simplul motiv că cele mai multe vorbeau despre artă ca ”formă a activității umane care oglindește realitatea prin imagini expresive” și eu pictez abstract. Și nu neapărat iau realitatea ca model. Vezi? Aici e vorba de limitările mele de a înțelege o definiție.
Motivul pentru care închei cu arta acest articol de început în ”dicționarul” de fericire este că simpla contemplare a unei creații estetice ne crește nivelul stării de bine. Dacă ar fi să extindem definiția dincolo de creația umană, putem vedea la tot pasul exprimarea artistică a naturii: cerul pictat cu nori, un copac, acum desfrunzit, pe un fundal, pădurea în culori închise, un răsărit, un apus. Cu ajutorul tuturor acestor manifestări ale frumuseții putem să ne dezvoltăm arta de a trăi.
Recent Comments