#unfinished

Scriu acum că mi-e proaspăt în cap și pentru că știu că începând de mâine efectul se va disipi treptat. Sunt după trei zile de festival Unfinished, terminat temporat, cu siguranță un eveniment care-mi va ocupa calendarul de îndată ce se va anunța pentru anul următor. Vreau să fac parte în continuare din povestea asta. 

Am aflat anul trecut despre Unfinished. Un eveniment la care te înscrii, completezi un formular și speri să te accepte. Întrebările sunt numeroase, vor să știe ce-ai făcut, ce faci și ce-ai vrea să faci în viață, atât pentru tine cât și pentru ceilalți. Pentru că ești selectat în funcție de asta. Nu de alta, dar măcar din punctul ăsta de vedere să rezonezi cu organizatorii, vorbitorii și ceilalți participanți în efortul comun de a avea un efect asupra lumii. 

Imaginează-ți Muzeul Național de Artă al României amenajat astfel încât să găzduiască cei aproximativ 400 de participanți. Nu cunosc numărul exact și cred că e greu de zis dinafară, pot doar estima funcție de ceea ce am văzut.

Unfinished creează o comunitate: 

The name UNFINISHED reflects our core belief: that making the world a more conscious place is a continuous work in progress. That we should never stop growing and questioning ourselves.

Dată fiind preocuparea mea pentru a observa ce gândim, ce gândim despre ce gândim și faptul că nu este neapărat adevărat ceea ce gândim până când nu verificăm asta, am rezonat cu Moran Cerf, unul dintre vorbitorii festivalului, ale cărui spuse mi le-aș putea scrie și eu pe un tricou: 

Don’t believe everything you think. 

A ținut un discurs chiar în prima zi și mi-a părut extrem de rău că nu am apucat să-l întreb cum era până la urmă cu pilula din Limitless, nu de alta, dar el a contribuit la serialul (făcut după filmul cu același nume) din punct de vedere al conținutului științific. Filmul, în cazul în care nu l-ai văzut, este despre o pastilă miraculoasă care crește exponențial capacitatea de procesare a creierului. Deocamdată ne gândim la asta doar, cu siguranță vom ”beneficia” de diverse îmbunătățiri ale creierului în viitor. Noi sau copiii noștri, în cazul în care vor aparține categoriei sociale care-și va permite asta. 

În contextul prezent, ar trebui mai multe dezbateri cu privire la etica augmentării speciei. Suntem pe cale să ne transformăm și depinde mult de calitatea umană a celor care vor lua decizii. Harari vorbește despre asta atât în Homo Deus cât și în 21 de lecții pentru secolul 21. Cum va arăta noua specie și ce va decide ea pentru cei care vor fi versiunea de bază a Homo Sapiens? 

Avem impresia că avem liber arbitru. Ne place să credem că deciziile pe care le luăm sunt gândite, dar suntem prea puțin conștienți de cum se desfășoară procesele decizionale. Sunt multe situații în care declarăm că ”am simțit” să spunem sau să facem ceva, deși ”simțirea” o traducem tot printr-o narațiune. Și suntem specialiști în povești. Batem câmpii în capul nostru gândindu-ne la trecut, care nu mai există, sau la viitor, care încă nu s-a întâmplat. Sistemul nostru de luare a deciziilor e teribil de afectat de reacții automate. 

Tot Moran Cerf spune

The brain is programable. If you don’t program it yourself, someone else will do it.

Caietul Fericirii este o modalitate extrem de simplă în care să-ți antrenezi gândirea despre gândire. Faptul că devii mult mai conștient/ă despre alegerile tale și că observi cum gândești când gândești despre ceea ce gândești poate avea drept consecință să devii mai bine cu tine și cu viața ta. Am postat chiar azi un articol despre sens, cea de a 27-a săptămână a caietului. Am trecut de jumătate, sunt șase luni de când l-am publicat, încă mă bucur de fiecare mesaj pe care îl primesc cu privire la efectele lui. Aș vrea să fac un studiu despre asta și voi lucra cu cercetători autohtoni și nu cu cei britanici.

Unul dintre efectele foarte puternice este și îmbunătățirea atenției. Iar atenția noastră este un bun de preț și sunt nenumărate modalități în care este vânată. Atenția multora dintre noi a obosit și suntem capabili să ne concentrăm din ce în ce mai puțin. Citim din ce în ce mai puțin, ne plângem că nu mai suntem în stare să facem asta, dăm vina pe oboseală, dar suntem responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă. 

Adam Saul a participat alături de Moran Cerf și Angelica Dass la panelul intitulat Mind (the) Gap. Bridging the Distance Between Artificial and Human Intelligence. Discutând despre lucrurile pe care le fac eu, a fost foarte curios să afle de ce am ales tocmai genul mystery&thriller, când i-am zis că scriu (tonymott.ro). Pentru mine este un mister acceptabil, i-am declarat că provocarea cea mai mare este pentru mine să creez un puzzle și să ofer și cititorilor experiența de a încerca să-l dezlege singuri. E curiozitatea mea care mă face să-mi doresc să înțeleg cum funcționează alte minți, total diferite, și să spun o poveste. Știu că dacă e să propun un exercițiu de recuperare a atenției, de fiecare dată aș zice că cititul e cel mai bun, iar romanele care te țin strâns și cu sufletul la gură sunt cea mai bună variantă. 

Un participant din sală l-a întrebat ce părere are despre modul în care social media ne afectează. Răspunsul lui Moran Cerf a venit rapid și a fost dur: ”noi suntem social media și depinde de noi ce alegem să facem și cum o utilizăm”. 

Au fost trei zile în care am ales să nu postez nimic pentru a nu altera experiența. Știu că poate cei care mă urmăresc ar dori să fiu mai prezentă și îmi pare rău că nu reușesc. Am rezistat fără facebook, mess și insta pe telefon o bună perioadă de timp (ceva mai mult de două luni), dar când sunt plecată le instalez la loc, am nevoie să verific din când în când dacă nu am primit mesaje sau comentarii la care aș vrea să răspund. 

Savuroasă a fost și discuția între Moran Cerf și Logan Ury, Dating Coach. E ceva timp de când relațiile amoroase se inițiază prin intermediul aplicațiilor de dating, ceea ce a produs transformări în modul în care ne ”apropiem” de ceilalți și în modul în care alegem. Tot prost, evident. Dar aici a explicat mai multe Esther Perel care este și mai tare în realitate decât ar putea reda vreodată o înregistrare. Dar asta e la fel ca la concertele de muzică: sunt studii care arată foarte clar că e mult mai intens efectul atunci când participi la un concert decât atunci când asculți acasă, la tine în fotoliu. 

Organizatorii de la Unfinished au postat sesiunea de AMA (Ask Me Anything) pe care a oferit-o Perel în cea de a treia zi. A fost neașteptat, dar Unfinished se contruiește pe măsură ce se desfășoară. 

 

Din sala a venit o întrebare referitoare la ce vom face când ne întoarcem din afara MNAR. Cum ne obișnuim? Și ce ar trebui să facem? 

Cred că doar dacă începem să ne urmărim procesele de gândire, ce ne influențează și cum și doar dacă ne alegem cu atenție comportamentele avem o șansă de reușită. Putem schimba lucrurile aducând din ce în ce mai mult în conversație teme mai importante. Putem să construim comunități care se vor extinde treptat și vor produce din ce în ce mai mult impact. 

Au fost mult mai multe lucruri despre care aș putea scrie. Pot lăsa articolul #unfinished. Orice aș spune e mult mai puțin decât ceea ce s-a întâmplat. Pot vorbi despre muzică, despre Jake Troth și Jurgis Didžiulis, care au fascinat publicul cu chitările lor, despre Gaspar Claus șu magia pe care a făcut-o cu violoncelul lui, dar ar trebui să fi fost acolo ca să poți auzi cu urechile tale. De ce m-ai crede? Urmărește Unfinished și caută să fii acolo la anul. 

Fotografia a fost luată de pe pagina de facebook a evenimentului Unfinished, la fel și linkul către sesiunea lui Esther Perel.