Un bun prieten îmi povestea ce spunea bunica lui, în nemăsurata ei înțelepciune: o relație functionează cu adevărat doar atunci când ambii parteneri consideră că celălalt este ceva mai bun decât ceea ce merită și că niciodată nu ar mai putea avea o astfel de șansă. Doar în acest caz fiecare va depune eforturi susținute în mod constant de a face lucrurile să meargă. Îmi permit să fac o paralelă cu relațiile de muncă: sunt cu adevărat productive doar atunci când ambele părți consideră că au găsit ceva sau pe cineva care este cel mai bun lucru care i se putea întâmpla.

Sigur că așa cum există nenumarate relații de cuplu disfuncționale și partenerii stau în aceste relații din cauza feluritelor temeri pe care le au (nesiguranță sau frică de singuratate), tot așa exista și nenumărate relații de muncă în care angajatul a demisionat emoțional cu mult timp în urmă, iar angajatorul se consolează că trebuie să se descurce cu ceea ce are la îndemână. Acest compromis este toxic pentru ambele părți: angajatul nu mai este angajat (DEX: „Adj. care servește conștient o cauză”) și angajatorul știe că face un compromis.

Sunt multe voci, le aud de pe acum, care vor spune că sunt idealistă, că în viața reală sunt prea puține relații de cuplu sau de muncă bazate pe respect. A cui e vina? Dar cum ar funcționa lucrurile dacă atât angajatul cât și angajatorul ar fi mai preocupați de ceea ce oferă în loc să fie preocupați doar de ceea ce primesc. Pentru că acolo este puterea noastră de a schimba ceva: în ceea ce dăm și nu în ceea ce primim. Cum ar fi dacă am reuși să ne angajăm acolo unde am fi pe deplin multumiți de impactul pe care l-am avea asupra rezultatelor și de contributia noastră?

S-a vorbit mult și se mai vorbește despre motivatia angajatilor. Studiul Gallup a determinat care sunt cele mai importante afirmații pe care le face un angajat despre locul lui de muncă și care contează pentru implicarea acestuia. Companiile în care aceste afirmații sunt mai puternic validate au realizări mai mari decât ale celorlalte și au succes.

Cele 12 afirmatii sunt urmatoarele:

  1. Știu ce se asteaptă de la mine la locul de muncă.
  2. Dispun de materialele și mijloacele pentru a-mi desfășura munca în mod corect.
  3. La locul de muncă am zilnic ocazia să fac tot ceea ce știu mai bine.
  4. În ultimele șapte zile am fost lăudat sau apreciat pentru un lucru bine făcut.
  5. Supervizorul sau altcineva de la serviciu pare să țină la mine ca persoană.
  6. Există cineva la serviciu care îmi încurajează dezvoltarea.
  7. La muncă mi se pare că se ține cont de părerile mele.
  8. Misiunea și scopul companiei la care lucrez îmi dau sentimentul că munca mea e importantă.
  9. Colegii mei sunt devotați să facă o muncă de calitate.
  10. Am un prieten foarte bun la serviciu.
  11. În ultimele șase luni am vorbit cu cineva de la serviciu despre progresul meu.
  12. În ultimul an am avut posibilitatea de a învăța și de a mă dezvolta.

Sigur că aceste afirmații trebuie să poate fi validate de către fiecare dintre noi, indiferent de poziția pe care o avem în cadrul ierarhiei. Dar pentru că avem un impact asupra celor cu care lucrăm, oare nu ar fi cazul să ne întrebăm ce le oferim angajaților din subordinea noastră? Cum ar suna afirmațiile Gallup:

  1. Comunic ceea ce aștept de la el/ea.
  2. Ofer toate materialele și echipamentele care să îi permită să își desfășoare munca în mod corect.
  3. Îi ofer posibilitatea de a face zilnic lucrurile la care se pricepe cel mai bine.
  4. Laud sau transmit apreciere cel puțin săptămânal.
  5. Îi transmit că este important pentru mine ca persoană.
  6. Îi încurajez dezvoltarea.
  7. Țin cont de părerile lui/ei.
  8. Îi transmit că munca pe care o face și rolul pe care îl are este important/a pentru îndeplinirea misiunii.
  9. Îi pastrez doar pe aceia care sunt devotați să facă o muncă de calitate.
  10. Încurajez prietenia.
  11. Discut la fiecare șase luni despre progresul pe care îl face.
  12. Ofer posibilitatea de a învăța și de a avansa.

Iar acum sa adaugam cea de a 13-a afirmatie:

– din partea angajatului:

13. Este cel mai bun loc de muncă pe l-aș putea avea.

– din partea angajatorului:

13. Este cel mai bun angajat pe care l-aș putea avea.

Cea de a 13-a afirmație trebuie să rezulte din asumarea completă și autentică a relației, din prisma câștigului: este cel mai bun loc de muncă pentru mine. Este cel mai bun loc de muncă și pot și vreau să îi dăruiesc talentul meu. Mă vrea, poate și apreciază tot talentul meu. În momentul în care reușim să ne schimbăm paradigma din “ceea ce pot sa iau” în “ceea ce pot oferi”, atât eu ca angajat, dar și angajatorul, putem trece la un alt nivel de colaborare, respectiv de satisfacție.

Sigur că este o afirmație la timpul prezent și că lucrurile se pot schimba. În cazul in care consider că vreau, merit și pot mai mult, cu siguranță nu este locul în care ar trebui sa fiu. Seth Godin a publicat in 2010 „The Linchpin: Are you indispensable?”, carte tradusă în România sub titlul „Ești de neînlocuit?”. Godin îl ajută pe cititor pe parcursul a peste 300 de pagini să înțeleagă ce înseamnă noua lume a muncii și cum au loc transformările. Vorbește despre alegerea personală de a contribui, de a aduce plus-valoare, de a trăi în mod unic, de a fi de neînlocuit.

Companiile care vor reuși să îi strângă în jurul lor pe cei de neînlocuit, care, la rândul lor, vor considera că lucrează pentru o companie de neînlocuit sunt cele care vor avea succes. Ca într-o relaâie autentic minunată și de dorit, totul trebuie să fie reciproc – atenția, afecțiunea, încrederea. Cel mai bun, de neînlocuit unul pentru celălalt.

People often say that motivation doesn’t last. Well, neither does bathing – that’s why we recommend it daily.” Zig Ziglar

Articol apărut în revista HR Manager, foto: Jeshu John.

Pin It on Pinterest

Share This