Dacă e să te uiți la ceea ce se întâmplă pe platformele de social media, începi să realizezi că efectul acestora este diferit de intențiile pe care le-au avut la bun început. Teoretic, Facebook a apărut din dorința de a cea un spațu de siguranță online, în care să te poți conecta mai ușor cu cei care împărtășești un trecut sau niște interese comune. Chiar dacă motivele pentru care a fost construită platforma nu erau cele mai onorabile (vezi filmul care, evident, e subiectiv din dorința de a incita) efectul pe care fb ar fi trebuit să îl aibă ar fi fost acela de a uni. Știu că am vrut să-mi fac un cont în 2008, dar nu era mai nimeni la joacă, am uitat de el și, în 2010, am avut primul profil de fb. Deodată cu blogul, pe care scriam sporadic. Nu știu cât de vechi e contul tău, dar în perioada aceea de început, oamenii punea melodii pentru a-și exprima starea. Fotografiile erau ceva mai puține, făceai un album când te întorceai din concediu, nu puneai zece poze pe zi, în fiecare zi. Eram mai inteligenți decât telefoanele noastre, lucru care s-a schimbat între timp. 

Apoi a apărut Instagram. O platformă cu poze. Mie mi se părea că ar trebui să ai poze foarte bune, postate în timp real. Că doar asta era intenția. Să fie instant. Între timp, a rămas cu poze, în cea mai mare parte, dar se acceptă și cu text, lumea mai și citește. Utilizatorii de Insta au plecat de pe Fb, unde se țipă mai mult, sunt ceva mai tineri sau mai dornici de un conținut mai blând. Influecerii au apărut odată cu creșterea popularității Instagramului. Sunt oameni cu mare vizibilitate, urmăriți de alți foarte  mulți oameni. Un fel de vedete de reality show pe telefon. Și toată lumea vrea să fie populară. 

Despre TikTok mi-e greu să vorbesc în cunoștință de cauză, am încercat, nu e pentru mine, prefer cuvintele și mi-e greu să-l urmăresc. Umblă vorba că ar exista și conținut de calitate pe platformă, posibil, nu vreau să contrazic pe nimeni, poate n-am dat eu de el. Se spune și că va absorbi mare parte din public, ceea ce e posibil, dat fiind modul extrem de rapid și antrenant, poate crea dependență chiar mai mare decât celelalte platforme. 

Această stimulare permanentă de care beneficiem în relația noastră cu telefonul mobil este responsabilă pentru scăderea capacității de atenție și observație. Sunt oameni care nu mai pot fi atenți mai mult de 2-3 minute la absolut nimic. Care nu înțeleg ce citesc și nu mai au răbdare să mai citească încă o dată. Dincolo de analfabetismul funcțional, apare un fel de blocaj și la cei care ar avea posibilitatea să înțeleagă un mesaj mai complicat și o propoziție alcătuită din mai mult de trei cuvinte, doar că nu mai sunt în stare. Sunt care spun că nu mai au răbdare să citească – vine și din faptul că lectura lor se rezumă la câteva articole în online, unde poți avea tendința de a sări peste informații care ți se par inutile – desigur că ar putea să se străduiască mai mult, nu prea e o altă variantă. E atât de gravă problema atenției, încât unii au ajuns să nu mai aibă capacitatea de urmări nici măcar un film.  

Ce câștigi dacă ești mai atent/ă?

Prefer să spun ce ai putea câștiga dacă îți antrenezi concentrarea, decât să te ameninț cu ceea ce ți se va întâmpla rău. Din două motive: primul este acela că te-aș putea motiva, al doilea e că dacă ai ajuns să citești până aici, se pare că am mai multe șanse. 

Am fost deseori acuzată că e prea greu ce scriu. Îmi pare rău. Mă apucă uneori dorința de a da prea multe explicații, tind să devin prea didactică. Aș prefera să n-o fac, sunt atentă, mă străduiesc. Crede-mă, îmi dau silința. Uneori reușesc. 

De ce te simți mai bine dacă ești mai atent?  

ai senzația că tu decizi ceea ce faci și nu că ești captiv într-un program stabilit de către ceilalți

Cu toți apreciem libertatea. Senzația că ceea ce fac este răspunsul MEU la ceea ce mediul își dorește de la mine. Din moment ce sclavia a fost abolită demult și putem să ne considerăm cu toții niște oameni liberi, e importantă senzația. Cu cât îmi asum mai mult deciziile, cu atât mai mult „beneficiez” de programul meu. 

O mare realizare a fost când am înlocuit „trebuie” cu „vreau” în vocabular. Vreau să mă trezesc la șapte ca să termin tot ce am de făcut este diferit de trebuie să mă trezesc la șapte… La fel și vreau să beau apă față de trebuie, vreau să mă duc la medic, etc

În momentul în care reușesc să fiu atentă la mine și la ceea ce se întâmplă în jur, cu alte cuvinte, cu cât reușesc să fiu mai prezentă, cu atât mai mare este senzația de libertate.  

te conectezi mai bine cu ceilalți și vei avea relații mai bune 

Se întâmplă de fiecare dată când stăm de vorbă cu cineva să ne fugă mintea. Despre orice ar vorbi interlocutorul, eu pot să mă gândesc la o situație similară din viața mea, despre ce am făcut eu, ce aș face eu în locul lui/ei. E imposibil să-mi opresc gândurile, dar pot decide să mă întorc la conversație și să-i acord atenție. Pot alege să revin în mod conștient la discuție. Să las persoana să vorbească despre ea, să-mi arăt disponibilitatea și să întreb ce are nevoie. 

Cu cât suntem mai atenți la celălalt și mai conștienți de ceea ce se întâmplă cu noi înșine, ne „conectăm” din ce în ce mai bine cu celălalt. Prin conectare înțeleg senzația de a vedea și de a fi văzut, de respect reciproc, de apropiere. E o întâlnire între două ființe umane. E ceea ce ne face să ne simțim bine, să nu uităm că suntem niște animale sociale care se hrănesc cu această interacțiune. Nevoia importantă este aceea de a fi văzut și acceptat. 

În filmul „Avatar” formula de salut este I see you = te văd. Așa creeză ei conexiunea. Foarte mulți folosesc IN TO ME SEE pentru intimitate. Este modalitatea prin care ne dezvăluim celuilalt pentru a stabili o legătură emoțională clară, puternică, autentică.

Eram cu două prietene la masă săptămâna trecută, când am primit un diagnostic inconfortabil. (Hey, voi două, dacă citiți, vă rog să țineți minte că vă iubesc). Am avut Covid în februarie și plămânii îmi sunt afectați de o fibroză minimală. Și mai am și trei noduli. Citisem hârtia cu interpretarea CT-ului cu câteva minute înainte să apară ele la întâlnire și îmi cam căzuse fața. Amândouă s-au străduit să-mi explice că nu e nimic, că totul o să fie bine. Ideea e că uneori tot ceea ce avem nevoie să auzim este „sunt aici” și întrebarea „cu ce te pot ajuta”, nu asigurări, nu soluții, nu sfaturi. Din cauza fricilor noastre  și a faptului că ne e greu să  ne procesăm propriile emoții, ne străduim să înveselim atmosfera. Eu am înțeles că așa pot ele procesa informația despre mine și am fost ok să le las să vorbească. 

ai senzația că timpul se dilată 

Impresia că timpul se mișcă din ce în ce mai repede pe măsură ce înaintăm în vârstă este foarte ușor explicată de specialiști: pe măsură ce scade interesul față de exterior și curiozitatea, observ din ce în ce mai puține lucruri în jurul meu, totul devine static. Oare îți aduci aminte că în copilărie zilele păreau mult mai lungi? Erau multe lucruri noi, pe care le primeai cu aviditate. În fiecare zi descopereai ceva nou. Deși ți s-ar putea părea că nu se întâmplă nimic, dacă ai avea răbdare, ai putea observa în fiecare zi culoarea diferită a frunzelor din copaci. Oamenii sunt diferiți în fiecare zi. Faptul că am stat mult în casă de la începutul pandemiei a dus la confuzia asta pe care o avem mai toți când ne referim la ceva întâmplat în 2019 și spunem anul trecut. 

Bine, bine, ai să mă întrebi cum faci asta. Dar concret, nu cu două mii de cuvinte. Îți plac listele. Recomandarea mea e să fii, pur și simplu, atent/ă la ceea ce e în jurul tău, să observi că observi: culori, forme, oameni și senzații. Conștient și fără judecată. 

Procesul de „a fi atent la ce ești atent” s-ar putea să te surprindă. Această atenție pe care tu o acorzi unor lucruri spune despre tine.  Vestea bună e că stă în puterea ta să îți îndrepți atenția spre lucruri care ți-ar face mai bine, cu alte cuvinte, dă-te jos de pe telefon!  Citește o carte și nu sta online cu orele. Respiră și observă că observi. Bea apă. O să râzi, dar e foarte important să observi că ți-e sete. 

Am un articol mai vechi despre telefoane, alerte, notificări: Atenție la atenție. Are mai bine de trei ani articolul…

Ar mai trebui să știi ceva: ești foarte tare dacă ai citit tot articolul. Sunt peste 1500 de cuvinte și e fără poze 🙂

Seria de articole-cuvinte a apărut din dorința de a povesti despre unele dintre cele mai importante activități pentru starea de bine sau fericire, dacă avem curaj, chiar putem să o numim așa. Până acum au apărut: A – armonie, B – bunătate, C – creativitate .