Tendința pe care o avem către perfecționism este cea care ne face să ne simțim foarte incomod. Avem pretenția de a fi mereu veseli, mereu pozitivi, mereu sănătoși și orice perioadă în care lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie – în acea viziune perfectă pe care o avem – ne panichează. Ne simțim responsabili și, în loc să admitem că avem o perioadă mai grea, ne presăm și mai tare. Avem mereu așteptări de la noi, proiectăm mereu în viitor funcție de ceva sau cineva. Doar noi suntem cei care putem face din viața noastră imperfectă cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla.

Mi-am dat seama de ceva timp de predispoziția pe care o am către perfecționism. Am pendulat la limita liniei între disponibilitatea de a face ceva foarte bine și încrâncenarea de a atinge niște standarde aberante. Mi-am dat seama că perfecționismul meu nesănătos începe să se vindece în momentul în care am fost la o conferință, am avut un discurs bun, participanții au fost de-a dreptul încântați, iar eu derulam totul în mintea mea ca să pot surprinde ceva greșit. Am observat și am încetat. Și mi-am zis: ”Bravo!”.

Așa că, mărturisesc:

My name is Toni and I am a perfectionist.

Am o listă pentru noi toți, aceia care ajungem să fim de multe ori cei mai aspri evaluatori ai noștri. Îmi place să o recitesc din când în când.

1. Recunoaște că ai o predispoziție către perfecționismul nesănătos.

Sigur că rezultatele cele mai bune sunt produse de aceia care sunt devotați unei munci de calitate și care se străduiesc. Admirația noastră nu se va îndrepta niciodată către aceia care spun: ”merge și așa!”. Doar că este o mare diferență între a te strădui de a obține ”perfecțiunea” și a te îngrijora că nu o vei obține. În momentul în care pretindem că am putea face ceva ”perfect”, deja suntem într-un mare pericol, pentru că s-ar putea ca teama și îngrijorarea că nu vom putea să ne oprească din drum.

2. Acceptă că poți greși.

Sunt momente în care dacă ne temem prea tare de nereușită, ne blocăm orice dorință de a încerca. Scenariul pe care ni-l creăm atunci când ne este frică de un eșec poate fi foarte credibil, doar că este doar o închipuire a minții noastre. Oricât de grav ar putea fi să nu reușim, este mai grav să nu încercăm niciodată. Condiția foarte importantă este de a ne strădui. De a ne strădui și mai tare. De a depune tot efortul de care suntem capabili. Pentru că este important să fim mulțumiți de cât de mult am muncit.

3. Greșelile tale sunt faptele tale pe care le poți corecta.

Ne putem simți vinovați atunci când facem o greșeală, important este să nu avem senzația că suntem ”greșiți”. Atunci când suntem perfecționiști, sunt șanse mari ca orice greșeală să ne afecteze, să ne dezechilibreze sau să ne facă să ne întrebăm dacă vom reuși vreodată. Evident că îndoiala este foarte bună, doar prostul nu se îndoiește niciodată de sine. Când avem un eșec putem alege să ne învățăm lecția pentru data viitoare și să acționăm în consecință.

4. Stabilește-ți obiective pe care să crezi că le poți duce la îndeplinire.

În momentul în care ne setăm din start ținte îndepărtate, suntem condamnați să eșuăm. O parte din creierul nostru ne va spune în permanență că suntem nerealiști, chiar dacă nu o va face cu glas tare. Și ceea ce ne spunem noi înșine va deveni realitatea noastră. O variantă mai bună este să spargem dezideratul final în repere succesive și să ne concentrăm pe atingerea lor.

5. Lasă loc pentru surprize și nu te crampona de plan.

Lumea este într-o continuă schimbare. Este posibil ca scenariul pe care ni-l facem să depindă și de realitatea înconjurătoare, care nu este în controlul nostru. Dacă am putea fi suficient de flexibili, ne-am putea adapta pe parcurs. Stă în puterea noastră să o luăm din nou de la început.

6. Compară-te cu tine însuți/însăți și renunță la a te compara cu ceilalți.

Vor exista mereu alții care sunt mai buni, mai frunoși, mai deștepți, mai bogați decât noi. Indiferent cine anume suntem sau ce facem, va fi altcineva care ne va depăși. Am putea fie să renunțăm, pentru că nu vom putea fi niciodată ca cel/cea pe care îl considerăm referința într-un anumit domeniu sau am putea să ne străduim în permanență să ne depășim pe noi înșine. Câte un pic în fiecare zi. Nu vom atinge niciodată perfecțiunea, dar vom deveni cea mai bună variantă a noastră.

extra – Observă și bucură-te de lucrurile pe care le faci bine.

Avem tendința de a ne critica. Este firesc și necesar dacă dorim să evoluăm. O abordare perfecționistă tinde să ne facă să nu vedem ceea ce a fost bine, astfel încât să putem păstra acțiunile corecte și să le repetăm. Dacă ne străduim să vedem doar ce anume am greșit, este posibil să nu fim în stare să observăm și micile noastre reușite. Căutarea permanentă a disfuncționalităților ne poate duce într-o stare de disconfort.

Pentru cazurile grave, există și un exercițiu foarte util pe care eu l-am făcut cândva. Pur și simplu, îmi notam în fiecare zi cel puțin trei lucruri bune sau pe care le-am făcut bine. Eram atât de încrâncenată în perioada aceea, încât vedeam doar ceea ce nu reușesc.

7. Caută excelența și nu perfecțiunea.

Dorința de a face un lucru de calitate este mult mai productivă decât dorința de a-l face perfect. Evident, depinde și de standarde, dar atunci ne întoarcem la punctul 5. Avem nevoie să ne putem mândri cu rezultatele muncii noastre. Dacă investim toate eforturile și toată concentrarea, ne vom putea bucura de ceea ce facem și vom putea spune la sfârșit: ”asta este munca mea”.

Eu am fost destul de incomodă nu numai pentru mine, ci și pentru cei din jurul meu. Fiica mea era abia în clasa întâi când am avut o discuție despre o temă scrisă, din punctul meu de vedere, mizerabil. I-am rupt pagina. Mi-a explicat printre lacrimi că ea s-a străduit foarte mult, că asta este ceea ce a reușit și că e munca ei. Mi-am cerut scuze și am lipit pagina la loc. În ceea îi privește pe ceilalți, am reușit ceva mai repede să renunț la standarde imposibile (a se înțelege ale mele), doar că a fost ceva mai mult de luptat cu mine.

8. Fă lucrurile care îți plac și nu doar pe cele care îți vor aduce aprecierea celorlalți.

Cu toții avem o mare nevoie de a ne conecta la ceilalți, de a simți că aparținem și de a obține aprobare. Putem să decidem dacă vom rezona la cei care sunt de acord cu noi sau care sunt împotriva noastră. Pentru fiecare dintre lucrurile pe care le vom face, vom avea reprezentanți în ambele tabere, așa că devine mult mai interesant să ne acceptăm pe noi înșine și să facem lucrurile în care credem cu adevărat și care sunt importante pentru noi.

9. Fă mai mult și judecă-te mai puțin.

Barierele pe care ni le punem noi înșine sunt cel mai greu de trecut. Este posibil să ne punem atât de multe piedici încât să nu reușim să depășim obstacolele. De aceea este importantă această listă, atunci când ajungem în acest punct, vine momentul în care să o luăm de la început cu citirea ei.

10. Păstrează-ți simțul umorului.

”Indiferent ce faci în viață, este nesemnificativ. Dar este foarte important să o faci” – Mahatma Gandhi.

Avem tendința de a ne acorda foarte multă importanță și de a ne lua prea în serios. Sensul vieții noastre este acela pe care îl dăm noi înșine și care aduce valoare celor din jurul nostru și, implicit, lumii întregi. S-ar putea să nu fie nimic măreț. Din nou, depinde de termenul de comparație. Dacă privim lumea, viața și timpul mai relaxat, cu siguranță orice am face este nesemnificativ. Important este ca la sfârșit să considerăm că a meritat.

Pin It on Pinterest

Share This