Defecte pe care doar noi le vedem
Suntem extrem de critice privind înfățișarea noastră, de fapt. Chiar dacă la modul general ni se pare că suntem mulțumite cu noi, dacă stăm bine să ne auzim, veșnic suntem prea grase, prea scunde, prea înalte, prea puțin atlectice, avem riduri, pete, burtă, șolduri, picioare, tot felul de chestii care nu sunt așa cum ar trebui să fie. Cine zice? Păi noi zicem, pentru că vedem, și dacă vedem noi, înseamnă că poate vedea oricine.
Primul lucru despre care am fost foarte conștientă că mă deranjează la mine a fost o pată de pe picior. Nu conta cine îmi spunea că e drăguț cartoful de pe gamba mea, pe mine mă enerva cumplit. Mi-ar fi plăcut să nu mă străduiesc să răspund politicos la întrebarea ”ce a furat mama ta?”, dar o făceam. Mă deranja că se vede.
Apoi mi s-a părut că am nasul prea mare și prea coroiat. Dacă îmi puneam căciulă, mi se părea că se vede și mai rău. Am răcit rău în iarna aceea.
M-a deranjat mai puțin că mi se spunea că sunt prea slabă. Atâta vreme cât subiectul principal al conversațiilor dintre femei este dieta și toate se străduiau să mai dea jos câteva kilograme, nu prea am avut un complex pentru că nu m-ar fi primit să donez sânge în toată viața mea adultă. Ba chiar de fiecare dată când am avut impresia că am pus ceva pe mine, eram îngrijorată că-s grasă și mă opream din mâncat.
Când m-am dus să-mi cumpăr primul fond de ten, m-a întrebat vânzătoarea ce nuanță caut. De la 1 la 8, eu am zis că mi-ar trebui 2 sau 3. S-a uitat la mine siderată de îndrăzneală și mi-a zis cu un glas plat că am nevoie de 5 sau 6. Mi-am luat 5, până la urmă, complet dezamăgită că sunt atât de neagră. În viziunea mea, tenul frumos trebuie să fie alb, cât mai alb. Mi-era clar că nu sunt Albă ca Zăpada, dar nu mi-aș fi imaginat că sunt neagră. Evident, nici nu eram, doar în capul meu erau neconcordanțe.
Standarde nerealiste
Mereu va fi cineva mai ceva ca noi: mai albă, mai blondă, mai slabă… Mereu va fi ceva de care vom fi nemulțumite. Singurul lucru foarte ușor de făcut este să vedem și lucrurile care ne plac. Poate că presiunea este mare, ne asaltează din reviste și din fotografiile pe care le vedem online o mulțime de femei perfecte. Și noi nu suntem. Problema nu e că nu suntem, ci că ne dorim să fim diferite de ceea ce suntem noi, în loc să ne bucurăm de ceea ce avem.
Într-o sesiune de coaching am rugat-o pe o clientă să-mi spună care sunt femeile pe care le admiră cel mai mult. Niciuna nu a intrat în acea listă datorită calităților fizice, ci pentru cu totul și cu totul altceva: pentru energie, pentru faptele bune, pentru ceea ce dăruiau ele.
Atelierul de încredere
Pe Alina am cunoscut-o la magazin. Am intrat la Mes Amis Boutique și am încercat să intru într-o rochie. Am renunțat abia când era să mă sufoc încercând să închei fermoarul până sus. Când am dat rochia înapoi, Alina mi-a zis că mărimea era trecută greșit, că mai avusese dificultăți cu modelul respectiv. Parcă mi-a mai venit inima la loc, nu credeam că am ajuns mărimea M. M-am amuzat apoi de cât de speriată am fost și mi-a venit ideea unui atelier prin care să cresc gradul de confort și de încredere cu propriul corp pentru cele care vor participa.
Sunt tot felul de tehnici de convingere prin care suntem îndemnate să credem mai mult în noi, să ne spunem de 10 ori pe zi în oglindă că suntem frumoase, slabe și albe. Nu cred în ele. Nu cred că dacă o să-mi cumpăr un fond de ten numărul 3 voi fi mai albă. Poate doar voi fi ridicolă și voi arăta ca o mască. Doar că am învățat să mă bucur mai mult de ceea ce sunt eu cu adevărat, de impactul pe care îl produc și de bucuria împărtășită. Exact asta vom face și la atelier. Vom descoperi lucrurile frumoase pe care celelalte le văd la noi și care contează mult mai mult. Vom vedea în ce constă grația, că atitudinea e totul și vom vorbi despre recunoștința cu care ar trebui să ne primim calitățile.
Putem îmbunătăți comportamente față de noi înșine cu condiția să observăm care sunt mecanismele prin care ne facem rău.
Grație. Atitudine. Gratitudine este un atelier de încredere care se va desfășura pe 18 octombrie la Brașov, de la ora 18.30, la sala Visssual. Un atelier și un cerc de siguranță în care vom lucra pe ceea ce ne place la noi, pe ceea ce se vede în exterior, dincolo de haine, dincolo de măști.
Alina și Teo, prietenele noastre de la Mes Amis Boutique vor aduce ținute speciale pentru participante. Fiecare își va declara mărimile în mailul de participare trimis pe adresele noastre și vor defila în hainele pe care le vor vedea acolo pentru prima dată. O prietenă m-a întrebat dacă nu mi-e teamă că nu le vor plăcea hainele, că vor dori altceva, că … Eu sunt liniștită, e despre ceea ce suntem noi și nu despre haine. Și tocmai aici e frumusețea. Și pentru asta vom fi cu toate recunoscătoare.
Am descoperit printul cu imaginea atașată într-un pop-up store în Londra. Jason Ratliff are o serie întreagă de, de fapt sunt două serii, de Super Shadows. Mi-am dorit tare mult să pun cover în eveniment imaginea și i-am scris aseară. Mi-a răspuns. Mi se pare incredibil de minunat că mi-a răspuns și și-a dat acordul. Toate eroinele din noi vor putea ieși la iveală.
Detalii eveniment:
Joi, 18 octombrie 2018, ora 18.30 – 21.00
Locul desfășurării: Centrul Cultural Visssual, strada Avram Iancu, lângă magazinul Kaufland
Confirmare participare la adresa sabina.ionascu@sonas.ro
Cost: 130 lei/ persoană
Cadou: o fotografie tipărită format A4, care va putea fi ridicată la o săptămână după eveniment de la Mes Amis Boutique
Recent Comments