Detest să spun cu voce tare ”ți-am zis eu”. Și nici oamenii care fac asta nu-mi plac în mod deosebit. Însă mă abțin cu greu să tac când oamenii încep să întrebe despre subiecte care le-ar face bine acum. Nicicând nu a fost mai importantă sănătarea mentală. Recomand Caietul Fericirii, da, eu l-am scris, George Roșu l-a desenat. Da, e greu să fii atent la tine, să te observi, să înțelegi cum gândești, să faci diferența între ceea ce e automat și ceea ce e alegerea ta. E un moment bun. Caietul Fericirii poate fi comandat pe platforma Libris. Mai ia și o carte de acolo, ficțiunea face bine, cărțile polițiste și mai bine. La comenzi de peste 50 de lei ai transport gratuit. 

E clar că stăm mai mult acasă. Mai mult decât înainte, mai mult decât oricând, mai mult decât oriunde. Pentru cei care înainte foloseau casa doar ca pe un dormitor, adică de la job o ardeau prin oraș câteva ore înainte să meargă, acum poate fi dificil. De asta v-am bătut eu la cap să fie frumos, să-ți placă acasă, casa să fie locul în care te simți cel mai bine și un refugiu. Sunt doar două zile de la lock down și nu știu dacă cele două săptămâni vor fi suficiente. Ideea e că nici nu te poți apuca acum să faci renovări, poate că sunt totuși unele chestii pe care le-ai putea face pentru a înfrumuseța interiorul și de a-ți crea o stare mai bună. Mai bine las aici un link către arta și frumusețea în interior, a fost un subiect special în caiet. Următorul era despre arta și frumusețea la exterior, ceea ce acum e puțin mai dificil. Pe de altă parte, dacă ieși pe afară (doar strictul necesar) observă cât poate fi de frumos orice: soarele, cerul, clădirile, o floare, colțul ierbii care tocmai a dat, mugurii de frunze de prin pomi. 

Epicur spunea că sunt trei condiții pentru fericire: gândirea analizată (modul în care ne înțelegem sursa pornirilor automate și ni le supraveghem, astfel încât comportamentele să fie decise de noi și nu automate), libertate (în ceea ce privește luarea deciziilor și asumarea responsabilității pentru ele. E un concept greu pus la încercare acum, dar ar ajuta să înțelegem că alegem să stăm în casă și nu că ne obligă cineva să facem asta) și conectare autentică, el spunea prieteni. Sigur că e de preferat o îmbrățișare reală uneia virtuală, dar facem și noi ce putem, ne sunăm prietenii, ne asigurăm că sunt bine). 

Pentru mulți dintre noi e cea mai grea perioadă prin care am trecut vreodată. Altora le este și mai greu, însă. Nici nu îndrăznesc să propun să ne comparăm cu eroii (cadre medicale, farmaciști, forțe de ordine, cei care sunt în prima linie) și nici cu cei care lucrează în magazine, sunt prea departe de noi și unii, și alții. Dar ne putem gândi la cei care încă lucrează în instituții mai puțin eroice și care trebuie să meargă la job în fiecare zi. Cei cărora le este și mai frică. Și care sunt într-un pericol mult mai mare decât cel în care suntem noi. 

Gata cu introducerea. Voi continua cu câteva lucruri mici de care ai putea ține cont în perioada următoare. 

1. poziția corpului 

Subiectul e banal. Departe de mine să vorbesc despre gimnastică sau yoga acasă. Poate fi o provocare prea mare. Aș vrea doar să îți atrag atenția la cum și cât stai ”pe telefon”. Nu de alta, dar o poziție incorectă, cap aplecat prea mult timp, ți-ar putea da dureri de cap mai târziu. Mai bine observi înainte să-ți amorțească gâtul. Drept pentru care, fie stai pe scaun și ridici telefonul la nivelul ochilor, fie te dai pe net de pe un computer, laptop, tabletă. 

2. ordine și curățenie 

Online

Poate fi amuzant să citești din când în când inepțiile care circulă. Pe vremuri, unii obișnuiau să facă public shaming distribuind articolele aberante, care acum sunt de două feluri: vindecări și subsanțe miraculoase sau amenințări apocaliptice. 

Propunerea mea e să dai unfollow persoanei care postează așa ceva. E cea mai simplă variantă, pe un idiot nu-l poți convinge că e idiot. E la fel ca mortul, nu știe că e mort. În cazul în care aberația e gravă, dă-i report. E simplu de tot. 

Credeam că am făcut curățenie în listă pe când a fost referendumul pentru familie. Aia tradițională. Se pare că au mai rămas câțiva. Dacă dai unfollow există un singur pericol, dar poți să ții minte cine era, e vorba doar de meseriile cu risc mare. Un …  – completează cu ce vrei, e vorba de un profesionist în orice domeniu – poate distribui lucruri aberante. Însă un specialist în sănătate mentală (fie el consilier, coach, psiholog, psihoterapeut) mă îngrijorează dacă susține cretinătăți și mă gândesc dacă vreau sau nu să îl recomand mai departe. Chiar și dacă doar distribuie fake news. Ar trebui să fie în măsură să verifice și să dea mai departe doar ceea ce e necesar și ajută. Dacă e nenecesar și mai și face rău, ar trebui să se abțină. Poate că nu ar strica să fie valabil pentru noi toți: necesar și ajută. 

Offline

Iar a ajuns Marie Kondo în vogă de când stă lumea acasă. Am scris un articol scurt despre ea după ce am văzut – a se citi am frunzărit – documentarul de pe Netflix. Sunt câteva principii foarte bune, dar mi-e foarte greu, dacă nu chiar imposibil să vorbesc cu hainele mele, nici cu pisicile nu sunt sigură dacă e tocmai potrivit să comentez, dar mi se pare mai puțin grav. M-am supărat însă pe Marie Kondo când a zis că putem arunca și cărți sau că putem păstra doar paginile care ne-au plăcut. Sacrilegiu! I-am zis că până aici, ai putea să-mi arunci orice, dar nu te atinge de biblioteca mea.

3. limitarea timpului de navigare pe net

Eu mi-am făcut un program foarte clar. Abia după ce-mi beau cafea și citesc newsletterele la care sunt abonată, scriu în jurnal, fac gimnastică, mă spăl și mai beau încă o cafea, intru pentru o oră pe social media. Cam de la 10 la 11. Dacă dau peste ceva interesant, salvez. Mi-am făcut ordine și în folderele din saved. Pot fi recomandări de chestii faine și pe care le voi uita dacă nu le pun bine. Am muzică, teatru, muzee, cărți, filme. Cum dau de ceva le pun acolo, pentru mai multă siguranță. 

Seara mai intru încă vreo oră. Dacă am postat ceva în ziua respectivă, observ că am tendința de a verifica mai des. Mă abțin cât pot, dar între cele două sesiuni (una dimineața și una seara) tot îmi mai scapă degetele și mă uit să văd dacă am reacții la postări. Vanity is my middle name. Asta a fost o glumă, e doar dorința de interacțiune. Eu sunt (aproape) tot timpul în casă de la jumatea lui februarie (hernie de disc). Noroc că am mintea antrenată. 

4. verificare din trei surse oficiale 

Asta ar fi trebuit să fi fost regula în înainte de Era Pandemiei – aș zice înainte de Era Coronavirus, prescurtare ÎEC :). Suntem safe, doar în engleză vor avea probleme, când vor scrie BC, toată lumea se va gândi la Before Christ și nu la Before Coronavirus, scuzați blasfemia. 

Să (ne) revenim. Verificare din trei surse oficiale.  În acest moment avem știri oficiale  pe lângă cnn și bbc. Orice articol găsești, îl verifici. 

A apărut ce trebuie sa fac, un site pe care sunt adunate informații și sfaturi. Inclusiv privind comportamentul copiilor cu care ești nevoit/ă să-ți petreci timpul acasă. 

5. program și disciplină 

Poate că e aberant să-ți faci un program fix și strict dacă stai acasă. Am văzut o poantă bună ieri, ne-am transformat într-o națiune de liberi profesioniști/ freelanceri de când lucrăm mulți de acasă. Mai sunt care și-ar dori să stea acasă, se îngroașă rândurile lor pe măsură ce se îngroașă și gluma. 

Am încercat să-mi schițez cam ce aș vrea să fac și niște ore la care aș vrea să se întâmple asta. Evident că mă străduiesc să mă simt mai puțin vinovată. Sunt atât de multe cursuri online acum, pe lângă platformele pe care eram obișnuită să le descopăr (coursera, edx, futurelearn, udemy), platforme pe care mi-am petrecut multe ore târzii devorând materiale, scriind lucrări. Iată că e liber tot și eu nu prea sunt în stare. Nici cu capul nu sunt complet ok, durerea mi-a cam schimbat circuitele, iar la birou nu pot sta. Să învăț din pat e la fel de greu pentru mine cum e mâncatul din pat. Gândul meu e că acum aș avea timp să mai fac niște cursuri și eu nu sunt în stare să mă concentrez… . Nu mă ține mult și-mi aduc aminte că eu mă refac din problemele pe care le-am avut cu spatele și că e ok, sunt bine. Cât de cât. 

Ideea e că ar fi fain dacă ți-ai putea propune ce ai vrea să faci, fie și activitățile pe care ți le propui să fie doar de relaxare, pentru simplul motiv că te vei trezi mai ușurat/ă de dimineață știind ce ai de făcut. 

6. mâncat controlat 

Acuma nu zic să-ți cântărești mâncarea, dar nici să mănânci într-una. Ar fi de preferat să avem grijă, există riscul să ieșim mai grași și mai urâți din chestia asta. Nu sări, dar dacă mie mi se termină vopseaua și nu mai găsesc sau dacă unii nu se mai tund până când nu vom putea ieși din casă, sigur că nu va fi în avantajul nostru. Măcar să limităm mâncarea. Și dulciurile. Eu nu prea fac prăjituri. De când sunt mai mult pe acasă am ajuns să fac câte o prăjitură pe săptămână. Nu e neapărat ok. 

7. fii recunoscător/ recunoscătoare 

Sunt multe lucruri care acum sunt încă bine. Dacă citești articolul, poate că ești încă sănătos/ sănătoasă. Sau poate că ești destul de sănătos/ sănătoasă. Adică se poate și mai rău. Unii o duc și mai rău. Ai putea să te gândești că nu te interesează, că vrei doar tu să fii bine. Ei bine, ești bine, atâta timp cât se poate și mai rău. Iar să fii mai bine e ceva ce se poate realiza, dacă accepți condițiile date, pe care oricum nu îți stă în putere să le schimbi. 

S-a întâmplat ceva ce părea imposibil sau subiect de film de groază. Distopic. Unii vor să găsească motivul și le e greu să accepte întâmplarea. Mai bine ar crede că e o conspirație mondială decât să fie, pur și simplu, hazard. Contează mai mult ce facem și cum ne transformăm noi înșine datorită a ceea ce ni se întâmplă, decât care e cauza. 

Sunt sigură că poți găsi câte ceva pentru care să fii recunoscător/ recunoscătoare. În Caietul Fericirii este un prim exercițiu de recunoștință față de cineva care te-a ajutat și te-a sprijinit. Încearcă să vezi cum e. Spune-i cuiva (părinte, profesor, coleg, prieten) cât de mult a contat sprijinul pe care ți l-a acordat cândva. Prin spune-i înțeleg să-l suni/ să o suni și să vorbiți. De preferat video call. 

Tot în caiet îți propun la un moment dat să-ți faci o listă cu trei lucruri bune care ți s-au întâmplat în fiecare zi și cum ai reușit să le observi sau cu ce ai contribuit tu ca ale să ți se întâmple. Ar fi de preferat să faci asta timp de trei săptămâni. Hai, că tot ai timp. 

8. scrie 

Exercițiul de a scrie pe hârtie cum te-ai simțit, ce ai observat te ajută să te conectezi mai bine cu tine. Ia un caiet și notează. Ia niște foi, dacă nu ai un caiet prin casă. Sigur ai foi, că-ți trebuie și la declarația pe proprie răspundere pe care o completezi ca să poți ieși. 

Scrie câteva rânduri zilnic. Scrie pe hârtie, e foarte important. Dacă te rezumi la tastatură (telefon sau computer) pierzi conectarea cu tine. Scrie cum n-ai mai scris niciodată. 

9. fii blând/ blândă 

Recunosc că perioada asta cu o încărcătură mare de incertitudine mă afectează mai puțin decât observ la alții. În cazul meu sunt două explicații. Una dintre ele e aceea că eram oarecum pregătită. Din februarie, când au început să fie din ce în ce mai puternice durerile de spate și de picior am decis împreună cu medicii de la București să amânăm operația. Drept pentru care eram deja izolată de ceva timp când s-a declarat starea de urgență și presupuneam dinainte că mai am câteva luni de târât prin casă. Adică aveam un plan de recuperare de durată. Cel de al doilea motiv e că starea în care creierul meu e obișnuit să funcționeze, starea pe care o cunoaște e cea de alertă. Așa am fost de foarte mică. Mereu atentă la ce se întâmplă, mereu cu o soluție la îndemână, fără frică orice ar fi, doar că o astfel de stare e destul de obositoare. Avantajul e că intru în ”programul” de ”acțiune” instant, orice s-ar întâmpla. O bună perioadă de timp chiar mă lăudam că mie nu mi-e frică de nimic. Nu mi-era, e foarte adevărat, dar această hiper-vigilență poate avea efecte secundare. Și bune, scriu cărți polițiste, și rele, cred că e destul de complicat să fii în alertă mai tot timpul. 

Ei bine, să ajung să spun ce am de zis și să și închiei această scurtă pledoarie pentru grija față de tine care înseamnă și multă disciplină, aș vrea să spun că e nevoie să ții cont de tine. Pentru tine și pentru toți cei din jur. Acceptă că ai o stare emoțională de un anumit fel, respiră, apoi las-o să treacă. E cea mai simplă variantă acum. 

Stai un pic cu tine, dacă tot stai acasă. 

Pin It on Pinterest

Share This