Am scris articolul mai mult pentru mine. Deși eu nu sunt blogger – sau nu ceea ce se înțelege de obicei prin asta – mă mai apucă să vorbesc și despre subiecte de actualitate. Rar, ce-i drept. Atunci când public un articol mă străduiesc să ofer măcar o temă de gândire.
În dimineața asta am descoperit în ”shot-ul” celor de la DOR articolul de pe VICE: ”Senatorii din Comisia drepturilor omului habar n-au ce-au votat în legea care interzice identitatea de gen”, scris în urma unor discuții cu câțiva parlamentari care au votat pentru susținerea interzicerii conversațiilor privind identitatea de gen în școli sau facultăți. Subiectul este foarte vast. Sunt la fel de intrigată pe cât sper că ești și tu de faptul că în anul 2020 ne ”întrebăm” dacă ăsta e un subiect sau nu de discutat în școli. Evident că este, dar la noi se preferă ascunderea realității. Practic, orice este altfel decât morala ultra-creștină ar trebui să fie ignorat, de parcă dacă nu vorbești despre genuri, despre drepturi, despre sex și orientare sexuală sau despre feminism o să dispară de la sine.
Problema mult mai mare e aceea că legea nu a fost citită, dacă nu a fost citită, nu a fost înțeleasă. Pentru că scriem și vorbim doar ca să ne auzim și să ne înțelegem noi pe noi, ni se pare că doar cel din fața noastră este responsabil pentru ce înțelege. Parlamentarii vorbesc într-un limbaj de lemn, asta știe toată lumea, dar cred că e mai mult decât atât, văd mulți oameni care se exprimă absolut neinteligibil: vorbesc pompos și mult prea mult.
Suntem cel puțin doi când avem o conversație și răspunderea este de ambele părți. Atât a mea, să spun lucruri astfel încât tu să înțelegi ce zic, cât și a ta, să-mi spui când aberez și sunt incoerentă și să mă oprești pentru clarificări. Mi se pare o problemă mult mai mare la noi decât în alte părți.
Am avut multe seminare sau întâlniri de grup de-a lungul timpului. A fost cazul de multe ori să îl/o întrerup pe cel/cea care vorbea, pentru că îi plăcea prea mult să se audă vorbind. Mi s-a întâmplat să particip la multe conferințe unde speakerii cred că au dreptul să plictisească auditoriul, iar eu cred că e un păcat capital.
În perioada asta în care am consumat mult online am văzut și mai clar cât de greu este de urmărit un discurs în cazul în care vorbitorul este neantrenat. Am întrerupt multe transmisii din cauză că mi-era greu să mă concentrez, chiar dacă avusesem cele mai bune intenții la început. Am revăzut propriile mele intervenții și sunt coerentă cât de cât. Voi propune în perioada următoare sesiuni de coaching dedicate vorbitului și scrisului clar, concret și coerent. Dă-mi de veste dacă vrei și tu.
Când ceva funcționează prost, se dă vina pe comunicare, drept pentru care companiile au organizat o groază de cursuri pe tema asta. Atâta vreme cât efortul nu e susținut, un curs de o zi sau două, chiar dacă e bine făcut, nu are cum să producă transformarea. Ar trebui supravegheat modul în care se vorbește. Tindem să ne exprimăm neclar și să comentăm prea mult, cam așa cum fac și eu acum – aș prefera să râzi, a fost o glumă. Aveam un seminar conceput de mine pe tema leadership, care avea trei module: think, act, and communicate as a leader. Cel de al treilea modul era despre modul în care scriem și vorbim astfel încât să reușim să transmitem un mesaj și despre responsabilitatea care ne revine. S-a lăsat cu nervi, pentru că îi întrerupeam pe participanți de fiecare dată când se abăteau de la principiile unei comunicări eficiente.
Săptămâna trecută am avut o prezentare online despre cultură organizațională la un eveniment online găzduit de Transylvania Executive Education. Mi s-a transmis apoi că a fost o energie atât de bună, ca și când am fi fost cu toții în sală. Îți dai seama cât de fain ar fi ieșit dacă chiar am fi fost cu toții în aceeași sală!
Despre newsletter DOR
Primesc în fiecare dimineață NL de la DOR (Decât O Revistă). Varianta de NL zilnic a început în perioada de izolare, acum vine în forma CONCENTRAT, minunat de citit la cafea. Informațiile sunt foarte utile, ziariștii de la DOR fac deja o selecție pentru mine. Înainte să comentezi despre limitarea surselor de informare, vreau să-ți spun că dincolo de faptul că îi admir, mai citesc și alte publicații.
Dacă încă nu te-ai abonat, o poți face aici: și primești zilnic un shot de informații.
Dacă vrei să susții revista DOR, poți face asta cu un abonament lunar de 15 lei sau unul anual de 110 lei aici.
Recent Comments