Eveniment în premieră

Mi se întâmplă să-mi dozez eforturile astfel încât să rezist până la capăt. Am ajuns acasă aseară târziu și am știut că voi începe să scriu. Nu chiar atunci, mi-am dat voie să dorm peste noapte, dar după prima cafea, am considerat că e un moment bun. Transylvania Awards merită să împărtășesc cu voi impresiile mele. 

A început totul prin iulie, când am discutat propunerea de a fi moderatorul secțiunii Invest. Experiențele mele de moderare erau preponderent interne, conferințele organizate in-house cu mine gazdă erau ceva obișnuit și mai aveam la activ o singură prestație de moderator într-un panel la o conferință de horeca. Mi-a plăcut conceptul din start și mi-a plăcut mult de Mirela. Am discutat mai bine de o oră despre format, am înțeles principiile și m-am bucurat că voi face parte dintr-un proiect atât de frumos.  Aveam o singură ezitare la acel moment, dacă voi putea lua parte din cauza obligațiilor meu de om încă angajat în altă parte. În august am rezolvat-o și pe asta.

Apoi nu mi-a fost atât de clar de ce m-au ales pe mine. Am apreciat mult curajul lor. De când a apărut programul pe site, am început să mă pregătesc. Am citit despre speakeri și cu cât citeam mai mult, cu atât mă simțeam mai recunoscătoare. Am mărturisit de multe ori că am tendința de a fi o perfecționistă. Principalul este că am ajuns să observ asta, cunosc capcanele, îmi dau seama când devine contra-productiv și o iau de la capăt. Mă abat de la subiect, revin la eveniment. 

Transylvania Awards a fost primul eveniment care a adus în același timp, în același loc oameni din companii prestigioase, din start-upuri promițătoare, din tehnologie, din fonduri de investiții, din primării sau din ambasade, gata cu toții să împărtășească din experiența lor. Adrian Docea, fondator Transylvania Awards, spunea în cuvântul de deschidere al broșurii evenimentului că ”oamenii se vor cunoaște și vor schimba idei care pot schimba România”. 

Am fost la multe conferințe până acum: ca invitat, ca participant, ca speaker, dar a fost prima dată când toți cei care au fost acolo au înțeles că scopul este de a împărtăși, de a da mai departe, de a  ajuta, pe cât posibil. M-am întrebat dacă apropierea față de organizatori a fost cea care m-a făcut să mă simt atât de bine, că sunt în locul în care trebuie să fiu sau a fost mai mult decât atât. Ei bine, a fost. Toți de acolo am simțit că e bine că suntem acolo. Că oamenii sunt cei care produc schimbare și că e importantă prezența și implicarea fiecăruia dintre noi, atât în cele două zile ale evenimentului, cât și înapoi acasă. 

La mine a venit totul într-un moment important de maturizare a mea ca generator de impact. După  atâta timp într-o companie, am participat la conferință ca antreprenor. Pe siteul Transylvania Awards scrie că sunt fondator Sonas și mă mândresc cu asta.  

Aveți toate înregistrările pe pagina de facebook Transylvania Awards. 

The Headliners  

L-am cunoscut pe domnul Steven van Groningen în dimineața conferinței. Ne-am întâlnit puțin mai devreme decât startul. Am înțeles perfect nevoia de a se asigura că totul e în ordine, și eu fusesem la sală în seara precedentă, înainte de a merge la hotel.  Domnul Steven van Groningen este de mulți ani în România și iubește țara asta din tot sufletul. Se vede după cum vorbește – în română – despre ce înseamnă implicare, despre cum oamenii fac lucruri și despre cum relațiile de afaceri se construiesc între oameni. 

Pentru că lucrurile se schimbă cu o viteză din ce în ce mai mare, este important cum facem să folosim provocările pentru a obține creștere. Adaptarea este mult prea lentă și, de fiecare dată când terminăm un proces de repoziționare, este posibil ca realitatea pentru care ne-am pregătit să fie deja alta. Bernard Dewamme a captivat audiența cu un discurs despre leadershift. 

Fapte, nu vorbe

Prietenul meu bun Alex Fuhrmann mi-a atras atenția cândva despre faptul că în România nu există substantivul verbului ”a păsa”. Nouă ne pasă, dar nu avem păsare, avem doar nepăsare în limba română. E minunat că reușim să ne concentrăm pe verb, totuși, și să exprimăm doar acțiune, poate că asta e șansa.

Dacă în România termenul de întreprindere socială este bine definit în legislație, termenul de social enterprise este mult mai larg și descrie acele entități economice care produc impact în societate, creează un mediu optim pentru colaboratori/angajați, ține cont de opiniile acestora și de ecosistemul social în sens larg. Impactul începe din interior, de la grija față de proprii angajați, continuă în comunitate și se extinde și asupra societății. Un exemplu clar de astfel de companie este Lateral Inc, o comunitate de visători, inventatori și ingineri care contribuie la schimbare. Cultura colaborării de vede încă de a prima vizită virtuală pe pagina companiei și vă invit să faceți asta. Veți vedea cum oamenii zâmbesc și se susțin unii pe ceilalți. Ciprian Morar este cel care a dat viață Lateral Inc. 

Luiza Stroe împărtășește viziunea clinicilor Regina Maria: ”Suntem aici pentru a construi o rețea de sănătate care să arate comunității în care trăim că ne pasă de oameni în mod autentic”. 

Dacă vorbim despre schimbare, ne gândim la măsuri, ne punem problema de unde ar trebui să începem și ajungem, evident, la rădăcină. Vorbim despre educație și Simona Baciu de la Transylvania College povestește despre contribuția sa, a echipei de profesori și despre elevii implicați. În urmă cu 25 de ani, doamna Simona Baciu îndrăznea să zâmbească în școala în care preda. Când i s-a atras atenția că ”nu se face”, a decis că mai bine își face o școală, decât să rămână cadru didactic într-un sistem care corectează în loc să crească. 

Educația poate avea multe forme. Sunt mulți care cred că doar diploma e importantă. Eu cred că sunt și mai mulți care știu că este mai important ce știi să faci cu adevărat decât hârtia care atestă asta. Este și opinia lui Răzvan Voica de la Școala Informală de IT. Școala și-a propus să ofere cursuri de specialitate celor care sunt interesați de conținut și mai puțin de aspectul formal. Oamenii sunt selectați în baza unor teste și absolvirea acestei școli devine din ce în ce mai importantă pentru angajatorii care vor competențe. 

The Heraldist

Ziua a continuat cu Adrian Docea, partener Heraldist&Wondermarks. V-ați întrebat vreodată cui se datorează notorietatea din ce în ce mai mare a orașului Alba Iulia? Cum de Alba Iulia a devenit un model de branding pentru marketingul de oraș? Ei bine, este ”vina” Heraldist, susținută de deschiderea și ambiția oamenilor de la primărie. Din nou vorbim despre oameni, implicare personală, decizia de a schimba și responsabilitate. The Heraldist se caracterizează: Dreamers, Makers, and Troublemakers. În legătură cu ultima afirmație, vreau să vă aduceți aminte de campania Transylvania Beyond, marcă The Heraldist. Pe când cu Brexit, oamenii au făcut un clip de promovare a Transilvaniei care a avut ecouri în nenumărate publicații, aveți aici un articol din Business Insider. Adrian Docea declară: ”Brandul Transilvaniei este un proiect non-profit, construit 100% prin inițiativă privată și civică și susținut de companii care au înțeles că doar împreună putem promova România.”

Investiții în start-up

Cu o experiență de antreprenor și investitor în mai multe strat-upuri, Ioana Sfârlea a vorbit despre modalitățile și motivele pentru a investi într-o afacere aflată la început de drum. E drept că știam destul de puține lucruri despre strat-up când a început conferința și-mi pare rău că nu am apucat să învăț mai multe, pentru că secțiunea de start-up s-a desfășurat în paralelel. Poate că la anul vor fi și câteva intervenții destinate tuturor participanților. 

Despre întoarcere acasă

Alexandru Săvoiu studiază despre inteligență artificială la Stanford și l-am introdus în scenă povestind despre Siri. Cu admirație, așa cum fac mereu, pentru că Siri este foarte drăguț. Ați încercat vreodată să vorbiți cu Siri? I-am zis Thank you, Siri odată și mi-a plăcut așa de tare, încât i-am mai mulțumit de câteva ori. Dacă vă mirați ce legătură are această introducere cu tema lui Alexandru, să știți că la fel a făcut și el. De povestit a povestit despre cât de important este să fii deschis, să cunoști oameni de peste tot, despre cum ar fi dacă am avea mai mult curaj de a vorbi cu cei din jur. Apoi a plecat. Și el, ca mulți dintre românii care sunt deja în străinătate nu prea are de gând să se întoarcă. Poate că ar fi bine cum să-i păstrăm pe cei care sunt încă aici, nu credeți? 

Consultanța consulatelor 

Cu siguranță devine mult mai ușor pentru un investitor să se descurce în hățișul unui nou teritoriu dacă are pe cineva care să-l ajute să citească harta. Acesta este rolul consulatelor și oamenii de afaceri au un sprijin real și obiectiv. I-am avut pe scenă într-un panel care s-a automoderat pe Sajjad Rizvi – Camera de Comerț Româno – Britanică, Sebastian Metz – Camera de Comerț Româno – Germană, Bart Dobbelaere – Camera Bilaterală Româno – Belgiană și pe Șerban Isopescu – Camera de Comerț Româno – Olandeză. 

Partea a doua într-un articol separat. Dacă vreți să vedeți filmările, click pe pagina Transylvania Awards. 

Pin It on Pinterest

Share This